Doborarea cursei KAL 007 a fost unul dintre cele mai tensionate momente ale Razboiului Rece. Sentimentul anti-sovietic escalada in lume, de la o zi la alta, mai ales in randul populatiei americane.

Una dintre consecinte: administratia Reagan a permis accesul, la scara mondiala, la sistemul military GNSS, care, la acea vreme, era clasificat.

Acum, acest sistem este cunoscut sub acronimul de GPS.


BACKGROUND:


Anul 1983 a fost punctul de cotitura  al Razboiului Rece. Relatia dintre SUA si URSS era mai tensionata ca niciodata. Chiar si cand a fost criza rachetelor din Cuba, intre cele doua parti mai exista un dialog.

Atunci, in 1983, SUA adusesera rachetele Pershing II in Europa in lunile martie si aprilie si au desfasurat cel mai mare exercitiu militar din acea vreme, in Pacificul de Nord.

Ierarhia militara a Uniunii Sovietice, condusa de secretarul general Iuri Andropov, a considerat ca aceste actiuni ale SUA sunt belicoase si destabilizatoare.

Sovieticii erau extrem de suspiciosi fata de intentiile presedintelui Ronald Reagan, crezand ca americanii planuiau un atac aerian nuclear impotriva Uniunii Sovietice.

Toate aceste temeri au culminat cu Operatiunea Ryan, nume de cod atribuit unei actiuni desfasurate de serviciile secrete sovietice care trebuiau sa detecteze potentialul atac nuclear care ar fi fost planificat de Reagan.

Avioane ce decolau de pe USS Midway si USS Enterprise zburau, deseori, peste instalatiile militare ale rusilor instalate in Insulele Kurile. Sovieticii, in repetate randuri, au incercat, fara succes, sa doboare aceste avioane.

Astfel ca, atunci cand KAL 007 a traversat Pensinsula Kamchatka, 13 mile nautice la nord fata de planul de zbor original al avionului, din cauza unor probleme ale sistemului de pilot automat si al programului navigational terestru, sovieticii au considerat ca avionul le incalca spatiul aerian si ca aceasta este o misiune de spionaj a americanilor.



reagan-andropv

Ar fi trebuit si Nixon sa fie in avion?



Pe 30 august 1983, zborul 007 al Korea Airlines, un avion comercial Boeing 747-230B,  era planificat sa decoleze din New York si sa aterizeze in Seul, avand si o oprire, in Alaska. 269 de oameni se imbarcasera la bordul aeronavei, printre care si un membru al Congresului american.

Numele lui este Lawrence McDonald, unul dintre liderii conservatorilor americani. Legenda spune ca Nixon ar fi trebuit sa se afle si el la bordul KAL 007, dar CIA l-ar fi avertizat sa nu mearga. Evident, Nixon a negat.

Dupa ce avionul a fost alimentat la Aeroportul International Anchorage din Alaska, acesta a decolat spre Seul, dar cursa nu a mai ajuns niciodata in Coreea de Sud.

Avioanele de lupta sovietice au luat urma zborului 007, sovieticii considerand ca ar fi trecut ilegal prin spatiul lor aerian.

Trei avioane de interceptare SU-15 au urmarit aeronava comerciala, unul dintre piloti fiind, insa, responsabil de  doborarea avionul in Marea Japoniei.

“Am vazut doua randuri de ferestre si mi-am dat seama ca era un Boeing. Stiam ca este un avion comercial, dar pentru mine, acest lucru nu a insemnat nimic.

Este foarte usor sa transformi un avion folosit in zboruri comerciale intr-unul militar”, le-a spus celor de la New York Times, in 1996, maiorul Gennadi Osipovich, pilotul de vanatoare care a doborat KAL 007.

Pilotii au fost instiintati de Controlorii de Trafic Aerian, dupa ce avionul a decolat din Alaska, ca trebuie sa piloteze avionul spre Bethel, intrand intr-o zona de 80 de kilometri care leaga Alaska de Coastele Japoniei.

Astfel ca avionul urma sa treaca la 28,2 kilometri de coastele peninsulei Kamchatka, un teritoriu  sovietic.






La zece minute de la decolare, KAL 007 a deviat de la traseul initial, continuand sa zboare constant timp de cinci ore si jumatate, aceasta din cauza sistemului de pilot automat, care si-ar fi schimbat si a unei erori a pilotilor, care nu au setat cum trebuie pilotul automat.

Cum KAL 007 nu a ajuns in 50 de minute in zona Bethel, un radar militar din Alaska a detectat avionul la 23,3 kilometri nord de locul unde trebuia sa fie.

Faptul ca avionul se departase atat de mult de traseul initial a facut imposibila transmiterea acestor date prin sistemul de radio VHF.

Cum Operatiunea Ryan era in plina desfasurare, sovieticii erau in alerta intrucat, in Peninsula Kimchatka, sovieticii planuiau sa efectueze niste teste cu rachete.

La ora 15:51 UTC, KAL 007 a intrat in spatiul aerian al Peninsulei Kamchatka unde  functiona o baza pentru submarinele nucleare sovietice si tocmai atunci era programat un test cu rachete balistice intercontinentale.

Sovieticii au intrat imediat in alerta si au ridicat de la sol avioane militare supersonice care sa intercepteze intrusul banuit de spionaj. Inregistrarile conversatiilor dintre piloti si punctul de comanda au aratat ca acestia au incercat in mod repetat sa contacteze avionul sud-coreean, dar n-au primit niciun raspuns.

Un MIG-23 si trei SU-15 Flagon s-au grabit sa intercepteze Boeing-ul 747.

Cum au hotarat sovieticii ca trebuie sa doboare cursa KAL 007


Atunci, Comandantul Fortelor Aeriene de Aparare din Districtul de Est, generalul Valeri Kamenschi, a cerut ca zborul KAL 007 sa fie distrus, chiar si daca se afla deasupra apelor neutre, dar numai dupa o identificare prealabila si numai daca nu este un avion de pasageri civili.

Subordonatul sau, generalul Anatoly Kornukov, comandantul Bazei Aeriene Sokol, a insistat ca nu este nevoie de o identificare a intrusului, intrucat acesta deja trecuse de Peninsula Kamchatka.

 

Generalul Kornukov: … pur si simplu sa distrugem avionul chiar daca zboara deasupra apelor neutre? Ma intrebi daca acestea sunt ordinele? Daca da, atunci, asta e!
Kamenski: Trebuie sa aflam, poate este un avion civil, sau cine stie ce!
Kornukov: Ce civili? Deja a trecut de Kamchatka! A venit dinspre Ocean fara sa se identifice! Dau ordinul sa fie atacat daca trece de granite statului!

Fortele Aeriene Sovietice au urmarit avionul timp de o ora pana cand a intrat si a iesit din spatiul aerian sovietic. Acestia au clasificat avionul ca o tinta militara atunci cand a reintrat, a doua oara, in spatiul aerian din Insulele Sakhalin.

Avioanele de lupta SU-15 au reusit sa aiba contact visual cu Boeing-ul. Unul dintre piloti a sustinut, la 8 ani de la incident, ca a tras focuri de avertisment.

In acel moment, KAL 007 a contactat Controlul de Trafic Aerian din Tokyo, cerand sa urce avionul la o inaltime mai mare ca sa faca o economie de combustibil.

Permisiunea i-a fost acordata iar pilotii au inceput sa urce avionul Boeing, gradual, incetinindu-I, totodata, viteza.

Faptul ca aeronava si-a redus viteza i-a facut pe pilotii de vanatoare sa creada ca aceasta este o manevra evaziva si au tras in KAL 007, in conditiile in care era aproape sa paraseasca pentru a doua oara spatiul aerian sovietic.

Misterul nerezolvat



Astazi, toata lumea stie cine se face vinovat de acest dezastru. Singurul mister care a ramas nerezolvat este ce s-a intamplat cu recuperarea corpurilor neinsufletite.

Rusii au sustinut in tot acest timp ca nu au putut sa faca acest lucru, mai ales in conditiile in care Coreea de Sud mandatase SUA si Japonia la o actiune de salvare comuna, nu si pe Uniunea Sovietica.

Ce s-a intamplat, insa, cu cadavrele, ramane si astazi o enigma. Unii istorici si analisti militari considera ca sovieticii ar fi reusit sa-l salveze pe Lawrence McDonald si, ulterior, l-ar fi incarcerat in Siberia, alaturi de alti pasageri recuperati dupa doborarea avionului.

O alta teorie suna cam asa: sovieticii ar fi distrus orice dovada pe care au gasit-o, inclusiv cadavrele, pentru a nu fi considerate vinovati de incident.

Concluzia specialistilor in aviatia civila a fost ca eroarea de pilotaj a condus la acest dezastru, in ciuda faptului ca Chun Byung, pilotul cursei KAL 007, acea o experienta de 11 ani in domeniu.

Problema a fost ca pilotul automat ar fi fost setat pe modulul “heading”, ceea ce facea ca avionul sa urmeze un curs dictat de compasul magnetic, a caruit acuratete poate sa varieze pana la 15 grade la altitudini foarte mari.

Daca pilotul automat ar fi fost setat pe sistemul computerizat INS, adica sistemul de navigatie inertial, KAL 007 ar fi urmat un alt curs si nu ar fi intrat niciodata in spatiul aerian sovietic.

Europolitics.ro